Alexandra Păcuraru: Împreună suntem mai puternici! România are tot ce ii trebuie aici, între granițele ei! Nu ne trebuie nimic de la alții!

0
41

Hristos S-a Înălțat! Dragii mei, mare zi trăim astăzi, mare bucurie creștină! Mântuitorul care cu moartea pe moarte a călcat S-a înălțat de-a dreapta Tatălui și a Sfântului Duh, după ce ne-a dăruit nouă viața veșnică. Aș dori să citesc, în acest început de editorial um mesaj primit de la unul dintre dragii noștri telespectatori: „Astazi Hristos Inaltandu-Se, ne inalta si ne arata cine suntem sau cine am putea sa fim. Sărbătoarea Înălțării este și sărbătoarea noastră deopotrivă cu Hristos, a înălțării noastre, a privirii noastre, a cugetului nostru și a simțirii noastre spre Cer. Dumnezeu să ne învrednicească să Îl chemăm și noi pe Duhul Sfânt, să Se nască în sufletele noastre, să ne înalțe trăirea și lucrarea duhovnicească de zi cu zi. Hristos S-a Înălțat! Zi binecuvântată!”.

Astăzi, cu pioșenie să ridicăm o rugăciune mută pentru românii care au pierit ca România să existe. Să nu uităm eroii care au plătit cel mai scump preț pentru ca noi să ne păstrăm țara, demnitate și locul în istorie. Să curățăm mormintele peste care se întind bălării, flori să plantăm peste trupurile celor care au clădit această țară! Să le răsplătim jertfa prin tot ce facem în fiecare zi, ghidați de simțul datoriei față de acest popor și de dragostea pentru bunul Dumnezeu. Am pierdut aceste valori, ne-am îndepartat de ele și, tocmai de aceea, trăim ceasuri de cumpănă ale existenței noastre.

Azi să privim către cer, cu gândul și inima la toți cei ai noștri, care stau de-a dreapta Tatălui și să îi rugăm să ne dea curaj și înțelepciune.

Frumos ne învață și preotul Eugen Tănăsescu, permiteți-mi să dau citire unei opinii pe care ne-a împărtășit-o pe siteul doxologia.ro: „Pe zi ce trece, viața noastră devine mai complicată. Uneori ne-o complică alții, prin solicitările lor, dar, de cele mai multe ori, am constatat că ne-o complicăm singuri, abătându-ne atenția de la ce ne este cu adevărat util și necesar. Confortul tehnologic ne oferă mult mai multe posibilități de petrecere a timpului zis liber. Din nefericire, alegem mai mereu să-l petrecem în chip nefolositor, făcându-ne robi unor pasiuni inutile. De aceea, timpul liber devine un timp ocupat de propriile noastre orientări greșite. De pildă, Ziua Eroilor. Pare desuet și prăfuit ca într-o lume a înmulțirii drepturilor și libertăților individuale, să mai pomenești de eroi. Ce mai sunt ei pentru noi, cei care nu suportăm o vorbă împotrivă-ne, darămite un regim de opresiune sau dominație, ca pe vremea lor? Dorința de libertate absolută aduce cu sine și ispita laxismului, a omorârii sentimentului de jertfă pentru un ideal. Iar lipsa idealurilor debusolează. În epoca globalizării, cine mai are astăzi idealuri ce țin de neam, demnitate, morală, sfințenie? După ani de zile de propagandă a interesului național și a strategiilor pe termen lung, sesizăm că acestea sunt ofilite rău, în comparație cu vigoarea cu care se trage jarul pe turtă și vioiciunea algoritmilor de împărțire a cașcavalului. Fiecare zi de sărbătoare ar trebui să fie o treaptă de Înălțare către bine, frumos, adevăr și sfințenie. Dar într-o lume a valorilor răsturnate, sărbătorile devin doar indicatori ai scufundării sufletești. PS. Mi-am adus aminte o vorbă a Părintelui Arsenie Papacioc: „Dumnezeu nu dă daruri la milogi. Dă la eroi. Tu ești un erou răscumpărat de către Hristos”.

Să luăm și noi aminte, dragii mei Astăzi este o zi de profundă introspecție în sufletele și în inimile noastre. Mi-aș dori, ca măcar câteva zile pe anu, să renunțăm la ură, la răutate. Să ne gândim la soluții, dar și cum să le aplicăm pentru ca această țară să redevină ceea ce a fost cândva. Dar ca să ajungem în acel punct, noi trebuie să renaștem și să ne întoarcem la rădăcini. Adesea, răspunsurile se află în trecut. Când nu știm ce este de făcut, să privim la faptele făcute de înaintași. Da, trăim clipe grele, dar nu mai grele ca altele! Noi trebuie doar să ne trezim din adormire și să muncim în credință, doar așa vom reuși să lăsăm și noi ceva în urma noastră. Ca de fiecare dată, vă îndemn să ajungeți la altarele credinței. Acolo, în fața icoanelor să ne plângem durerile, dar să ne mărturisim și mulțummirea pentru tot ce primim prin mila și binecuvânarea divină.

Viața este un miracol, o binecuvântare! Să ne îngrijim de ea, și, mai ales de această țară! Sa luptăm cu toate forțele ca să ne păstrăm tradițiile și sa ne întărim credința! România are tot ce ii trebuie aici, între granițele ei! Nu ne trebuie nimic de la alții! Avem resurse, avem inimi care încă mai bat în piepuri de eroi. Curaj, demnitate, determinare, iubire și încredere! Atât ne mai trebuie. Și încă ceva: să nu ne pierdem răbdarea, cu voia lui Dumnezeu, dar și prin munca noastră, vom reuși să facem lumină peste întunericul care se așterne în jurul nostru. Împreună suntem mai puternici, împreună putem reuși să întoarcem corabia pe care ne aflăm către un țărm sigur.

Prioritățile noului guvern sper sa includă și mărirea de salarii pentru polițiști și pentru armata, ca sa ne asiguram ca vom tine piept ca țara vremurilor tot mai grele ce vor veni ca o furtuna! Bani găsiți, dacă doriți! V-au demonstrat aici experții noștri. Petrișor Peiu și Dian Popescu v-au prezentat aseară soluțiile pentru educație. Astăzi poate le identificam și pentru Poliție, Armată, Sănătate, ca să le repetam pana le implementam, asta chiar dacă in piață se pun piedici invitaților sa participe la emisiunile mele, ale noastre ca nu suntem prieteni cu sistemul. Dragii mei, care răspândiți vorbe, cu sistemul cui? Fiți clari în exprimare, ca va dați singuri de gol! Sunt și patrioți in România, sunt și oameni demni, cu influența și putere, determinați sa meargă mai departe, sa apere instituțiile statului, sa apere statul și cetățenii. Serviciile, am încredere ca sunt și in mâna patriotilor. O țara puternica are servicii puternice, iubitoare de țara, tradiții, cultura, rădăcini! Așa ca statul paralel, cu rezerviștii și securiștii lui toxici, cred ca nu își vor mai găsi loc la masa puterii din 2024.

De ce spun asta? Nu am citit in stele, nu ma încred in astrograme, îmi pun speranța în mesajele telespectatorilor, in vorbele oamenilor pe care ii întâlnesc, in privirile oamenilor cu care mă intersectez, in ochii tinerilor citiți, dar provocați sa renunțe și sa fuga departe de tot ce e România! Ei nu vor fugi, vor rămâne sa construaiasca țara, cot la cot cu noi, cei mai trecuți prin viață, dar și alături de cei mai înțelepți. Noi, cei in putere de munca, sa lucrăm mai mult și cu simt de răspundere! Iar cei înțelepți, ajunși la o vârsta admirabila (70-80 de ani), sfătuiți și vegheați ca greșelile trecutului sa nu se mai repete. Uniți, reușim tot ce ne dorim! Și ma bucur in fiecare zi ca suntem tot mai mulți! Cele rele sa se spele, cele bune sa se adune! Sa ne iertam și sa ne dezlegam de toată suferința, de toată neputința de toată neimplinirea, sa eliberam toată energia blocată care a produs dizarmonie in jurul nostru.

Iubire, iertare bucurie, credința tare! Să îl ascultam pe parintele Zenovie, sa ascultam minunatele cuvinte din predica de astăzi. Și prietenul meu drag, Valentin Guia are un mesaj de suflet pentru toți românii.

Am să închei acest editorial cu versurile frumoase pe care Sfântul Ioan Iacob Românul ni le-a lăsat spre înțelepțire: „O, om!, ce mari răspunderi ai/ De tot ce faci pe lume/ De tot ce spui în scris sau grai!/ De pilda ce la alții dai /Căci ea mereu, spre iad sau rai /Pe mulți o să-i îndrume. Ce grijă trebuie să pui/ În viața ta, în toată,/Căci gândul care-l scrii sau spui/ S-a dus, în veci nu-l mai aduni/ și vei culege roada lui/ Ori viu, ori mort odată./ Ai spus o vorbă, vorba ta,/ Mergând din gură în gură,/ Va-nveseli sau va-ntrista/ Va curăți sau va-ntina/ Rodind sămânța pusă în ea/ De dragoste sau ură./ Scrii un cuvânt; cuvântul scris/ Este un leac sau o otravă./Tu vei muri dar tot ce-ai scris/ Rămânen-n urmă drum deschis, Spre ocară sau slavă. Ai spus un cântec, versul tău/ Rămâne după tine/ Îndemn spre bine sau spre rău/ Spre curățire sau desfrâu/ Lăsând în inimi rodul tău/ De har sau de rușine./ Arăți o cale, calea ta/ În urma ta nu piere/ E cale bună sau e rea/ Va prăbuși sau va-nălța/Vor merge suflete pe ea/ La pace sau durere./ Trăiești o viață, viața ta/ E una, numai una/ Oricum ar fi tu nu uita/ Cum ți-o trăiești, vei câștiga/ Ori fericire pe vecie, ori chin pe totdeauna./ O, om! Ce mari răspunderi ai!/ Tu vei pleca din lume,/ Dar ce ai spus prin scris sau grai/ Sau lași prin pilda care-o dai/ Pe mulți, pe mulți spre iad sau rai/ Mereu o să-i îndrume./ Deci nu uita: Fii credincios!/ Cu grijă și cu teamă/ Să lași în inimi luminos/ Un semn, un gând, un drum frumos/ Căci pentru toate ne-ndoios/ Odată vei da seama.” Sunt Alexandra Păcuraru și vă invit, dragii mei, să ne dăm mâna pentru a face România suverană!

Un editorial semnat de Alexandra Păcuraru și Adrian Dragomir 

Sursa: Realitatea de Bucuresti

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.