Tradiții și obiceiuri de SFÂNTUL ANDREI

Credincioșii îl sărbătoresc în fiecare an pe 30 noiembrie pe Sfântul Andrei, ocrotitorul românilor. Potrivit tradiției, ziua de 30 noiembrie este potrivită pentru ritualuri de vindecare a bolilor, dezlegare a farmecelor, blestemelor și atragerea norocului în căsnicie. Există foarte multe obiceiuri și superstiții legate de Sfântul Andrei. Marea majoritate au de-a face cu revolta, cu măritișul și cu protecția oamenilor împotriva spiritelor rele care, se crede, în seara de 30 noiembrie bântuie alături de cei vii.

Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat, Ocrotitorul României, este sărbătorit de Biserică în ziua de 30 noiembrie.

A fost frate al Sfântului Apostol Petru, amândoi fiind pescari de meserie, din Betsaida, cetate aflată pe malul lacului Ghenizaret.

Sfântul Andrei este primul dintre apostoli care L-a făcut cunoscut pe Hristos, spunând fratelui său Simon (Petru), că L-a aflat pe Mesia: "Acesta a găsit întâi pe Simon, fratele său, și i-a zis: am găsit pe Mesia (care se tâlcuiește Hristos). Și l-a adus la Iisus". (Ioan 1, 41, 41)

Pentru aceasta Sfântului Andrei i se mai spune și Apostolul cel dintâi chemat al Domnului.

Sfântul Andrei a fost la început ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul și de la acesta a aflat de întruparea Mântuitorului Hristos. Căci Sfântul Proroc și Înaintemergător Ioan L-a arătat pe Iisus, zicând: "Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii" (Ioan, 1, 29).

Atunci Sfântul Andrei, împreună cu un alt ucenic, s-a dus după Hristos: "Iar Iisus, întorcându-Se și văzându-i că merg după El, le-a zis: Ce căutați? Iar ei I-au zis: Rabi (care se tâlcuiește: Învățătorule), unde locuiești? El le-a zis: Veniți și veți vedea. Au mers deci și au văzut unde locuia; și au rămas la El în ziua aceea. Era ca la ceasul al zecelea. Unul dintre cei doi care auziseră de la Ioan și veniseră după Iisus era Andrei, fratele lui Simon Petru". (Ioan 1; 38-40)

Sfântul Apostol Andrei a urmat Mântuitorului, însoțindu-l pe drumurile Țării Sfinte, ca și ceilalți Sfinți Apostoli. În Ierusalim, Apostolul Andrei a cunoscut și a fost martor la toate patimile Mântuitorului Hristos, la răstignirea pe cruce și la Învierea Sa.

Misiunea de creștinare a neamurilor pe care a avut-o Sfântul Apostol a început după Înălțarea Domnului la cer și după Cincizecime, atunci Sfinții Apostoli au tras la sorți și au mers în toată lumea, pentru propovăduire.

Potrivit Tradiției Bisericii, acestui întâi chemat i-a căzut sortul să meargă în Bitinia, Bizantia, Tracia și Macedonia, cu ținuturile din jurul Mării Negre, până la Dunăre și Sciția (Dobrogea) și până în Crimeea.

Sfântul Apostol Andrei a avut un sfârșit de mucenic, fiind răstignit, la Patras, lângă Corint.

A fost răstignit din ordinul unui demnitar care îi spunea că din nebunie laudă Crucea, așa cum din îndrăzneală nu se teme de moarte.

Apostolul a răspuns atunci: "Nu din îndrăzneală, ci din credință nu mă tem de moarte. Căci moartea drepților este cinstită, iar a păcătoșilor este cumplită. Deci, eu voiesc ca să asculți taina Crucii, și cunoscând adevărul să crezi și, crezând, să-ți afli sufletul tău". (Viețile Sfinților)

Iar mai departe, când acesta îl îndemna cu amenințare să jertfească idolilor i-a spus: "Ascultă, fiule al pierzării, paiule gătit pentru focul cel veșnic, ascultă-mă pe mine sluga Domnului și apostolul lui Iisus Hristos, că până acum am vorbit cu tine cu blândețe vrând a te învăța sfânta credință, că doar după cum ai înțelegere, să cunoști adevărul lepădându-te de idoli, să te închini Dumnezeului Celui ce locuiește în ceruri. Dar de vreme ce tu petreci în întuneric și socotești că eu mă tem de chinurile tale, apoi gătește asupra mea chinuri de acelea ce știi tu că sunt mai grele, căci cu atât voi fi mai bine primit Împăratului meu cu cât mai grele chinuri voi răbda pentru El". (Viețile Sfinților)

Pe crucea de pe care nu a voit să fie coborât, Sfântul Apostol Andrei se ruga ca sufletul său să fie luat de Hristos și "o lumină mare din cer l-a strălucit ca un fulger, pe care toți o vedeau și de jur împrejur l-a strălucit pe el, încât nu era cu putință ochiului omenesc, celui de tină, a privi spre dânsa. Și a petrecut acea lumină cerească strălucindu-l ca la o jumătate de ceas; și când lumina a dispărut, atunci și Sfântul Apostol și-a dat sufletul său cel sfânt și împreună cu dânsa s-a dus ca să stea înaintea Domnului". (Viețile Sfinților)

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât în ședința din mai 1995, ca ziua prăznuirii Sfântului Apostol Andrei să fie trecută în calendarul bisericesc cu cruce roșie, între sfinții mari ai Ortodoxiei.

În anul 1997, Sfântul Apostol Andrei a fost proclamat Ocrotitorul României. Ziua prăznuirii sale a devenit sărbătoare bisericească națională, ca urmare a Hotărârii Sfântului Sinod din 14 noiembrie 2001, datorită evlaviei poporului drept-credincios față de Sfântul Apostol Andrei. De asemenea, Sfântul Apostol Andrei a fost ales drept ocrotitorul Catedralei Naționale - Catedrala Mântuirii Neamului.

Tradiția și folclorul românesc amintesc despre prezența Sfântului Apostol Andrei în părțile Dobrogei, unde apostolul și însoțitorii săi și-au găsit loc de odihnă într-o peșteră. În anul 1943, episcopul Chesarie Păunescu al Dunării de Jos a sfințit acest așezământ cu numele de "Peștera Sfântului Apostol Andrei". În prezent în acest loc a fost ridicat un complex monahal, "Mănăstire Sfântului Apostol Andrei".

Câteva obiceiuri care se practică în noaptea de Sfântul Andrei:

Pentru a reuși să alunge spiritele rele, românii folosesc usturoiul pretutindeni, fie la grajdurile alimalelor, fie la cruciulițele făcute pe mâinile copiilor.

Aceasta este o așa-zisă noapte magică în care, pentru a se ține în cumpănă răul, se recurge la diferite gesturi care au menirea de a proteja oamenii. Unul dintre acestea este faptul că se ung cu usturoi pragul casei, ușile, geamurile și toate locurile pe unde spiritele rele ar putea intra în casă. Până și la grajduri se punea usturoi, astfel încât vrăjitoarele sau răul să nu intre în animale.

De asemenea, oamenii cred că în ajun apar și strigoii, ființe cu suflete pedepsite deoarece au dus o viată nepotrivită sau luată prin violență, care bântuie străzile.

Fetele care doresc să se mărite obișnuiesc să ascundă sub pernă un fir de busuioc pentru a-și visa iubitul.

În miezul nopții fetele obișnuiesc să întoarcă un ulcior de lut cu gura în jos și pun pe fundul vasului 3 cărbuni încinși. Mai apoi rostesc o incantație pentru a cuceri inima iubitului cu care ajung să se mărite.

Iar fetele care doresc să își vadă ursitul obișnuiesc să stea goale între doua oglinzi la miezul nopții, ținând în mâini două lumânări aprinse. În oglinda din spate se văd de obicei scene din viitorul acestora, dar și chipul celui sortit.

O altă modalitate de a afla cum arată iubitul este urmatoarea: fata ține în mână două lumânări aprinse și privește într-un pahar cu apă în care a fost pusă o verighetă sfințită pentru cununie.

Iar cei care vor să afle dezlegarea unor mistere sau enigme din trecutul lor trebuie să ia parte la un ritual bizar în cimitir. Într-un vas cu apă descântată aceștia vor vedea tot ce s-a petrecut.

Din popor a mai apărut și superstiția conform căreia spiritele rele nu vor putea intra în casă dacă gospodinele întorc de cu seară toate cănile sau vasele cu gura în jos.

Tot pentru alungarea spiritelor se agață și usturoi la intrare, iar animalelor li se pune busuoic în mâncare și în apă câteva picături de agheasmă.

Gospodarii obișnuiesc ca, de Sfântul Andrei, să pună grâu la încolțit pentru a afla cum va fi recolta de anul viitor, dar și cât de prosperă va fi casa și familia lui în anul ce vine.

Nu în ultimul rând, vremea din noaptea de Sfântul Andrei ne va spune cum va fi iarna care urmează. Dacă oamenii au parte de un cer senin în această noapte, iarna care vine va fi una blândă.