Bună seara, stimați români! Viața pare că a devenit din ce în ce mai puțină și direct proporțional mai scumpă. Oriunde pe acest pământ, dar mai ales în România.
Statisticile oficiale arătau, înainte de această criză, că 50% din ponderea cheltuielilor lunare ale unei familii cu un nivel de trai decent este reprezentată de alimente și plata întreținerii locuinței, inclusiv a facturilor. Cum prețurile au explodat iar veniturile au rămas la același plafon, pentru majoritatea românilor, această cifră este acum mult mai mare. Majoritatea familiilor se străduie să supraviețuiască de la o lună la alta, asta pentru că politicienii țării se ocupă cu ce știu ei mai bine: fac circ și uită să ne mai dea și pâine. Mai mult, se pregătesc pe șest noi taxe pentru că doar pe hârtie duduie economia. În realitate, leul românesc este tot mai slab, iar aleșii patriei trebuie să acopere majorările promise pentru bugetari și aleșii locali, dar și pomenile anunțate pentru poporul sărac.
Tocmai de aceea se anunță schimbări majore și în sistemul medical! Ministerul Sănătății introduce o nouă taxă pentru pacienți, iar cei care vor să fie tratați de un anumit medic trebuie să achite o co-plată. Decizia a stârnit deja revoltă, însă Alexandru Rafila dă asigurări că bolnavii nu vor avea de suferit și spune că a propus un proiect-pilot pentru furnizarea de servicii medicale ambulatorii contra cost, peste programul medicului.
Ce nu înțelege Rafila și alții ca el, este că românii s-au săturat de aceste biruri, care nu reprezintă altceva decât o dovadă a lipsei de management de calitate în sistemul sanitar. În sistemul românesc de sănătate publică nu exista criteriu de performanță viabil. Sunt medici care au doar cinci operații pe an – sau consultă cinci pacienți pe lună și au același salariu cu specialiști care au performanță reală, printr-un volum important cu peste 600 intervenții pe an. În România nu poate fi cuantificată performanța. În străinătate, medicii cu adresabilitate crescută primesc procent din profitul spitalului la salariu. Și da, vorbim de profit! Spitalele au noțiunea de profit și au strategii de management stabilite în departamente de dezvoltare economică, în care lucrează sute de oameni. În România spitalele sunt consumatori publici în care se disipă fără cap puținii bani care ajung în conturi. Nu am fi împotriva noilor taxe dacă am avea siguranța că acele fonduri vor fi direcționate către investiții serioase în sistem! Dar ce mai este sigur în această țară?
Cert este că dacă la soluții sunt corigenți, la scandal, aleșii patriei sunt premianți. Cu George Simion în prim-plan, am asistat la scene revoltătoare azi, la ministerul Energiei. În plină criză, se pregătește așa-zisa taxă pe soare pentru cei aproximativ 30.000 de consumatori casnici și firme care au instalate panouri fotovoltaice. Virgil Popescu a fost nevoit să își amâne conferința programată la prânz, după ce liderul AUR a intrat cu forța în minister. Mai mult, George Simion a încercat să susțină conferința de presă în locul ministrului, chiar de la pupitrul acestuia. Mai bine de o oră s-a plimbat Simion pe holurile instituției până a fost legitimat de jandarmi. În afară de discurs anti-european și de instigare la revoltă, oare mai știe și altceva? Partid parlamentar, AUR poate schimba în bine această țară, dacă vrea. Alege însă o altă cale, cea a conflictului și a circului ieftin. În spatele discursului aparent naționalist și lipsit de soluții concrete, George Simion nu dorește decât să puncteze electoral. Din toată această mascaradă putem extrage și un aspect pozitiv. România este un stat democratic, în care dreptul la protest se poate manifesta liber. Totuși, un demnitar are la îndemână alte mijloace prin care să își manifeste revolta. Mai mult, cineva cu o responsabilitate așa de mare nu trebuie să confunde peluza stadionului cu haina de politician.
Din păcate, la nivel global – dar și în țara noastră, democrația imperfecta de la 1900 era in plină ofensivă. Democrația actuală, sensibil avansată în mai multe privințe, pare a se afla în defensivă, în fața unor forțe adverse care au progresat, la rândul lor, și au învățat să se adapteze discursului diplomatic. Avântul lipsește, ne mulțumim să păstrăm ce am câștigat iar faza eroică aparține trecutului. Consumată cu moderație, utopia e un stimulant absolut necesar; fără o doză de gândire utopică, lumea n-ar rămâne decât materie, teren de joc pentru instinctele primare. George Simion dovedește că abuzul de utopie e periculos: experimentul comunist trebuie privit, sub acest aspect, ca un avertisment.
Capcana cea mai perfidă a istoriei este linia, din nefericire invizibilă, care separă realizabilul de irealizabil sau, și mai rău, de materializările monstruoase. Este legitim să cerem mult democrației. Dar să nu-i cerem prea mult. Astăzi nu mai există predictibilitate și nu se mai pot face proiecții exacte, dar omenirea se îndreaptă către mama tuturor crizelor. Avertismentul a fost făcut de economistul apocalipsei, Nouriel Roubini. Acesta preconizează că ne așteaptă o perioadă mai grea decât Marea Depresiune de la finalul anului 1929, ori decât cea de după Al Doilea Război Mondial. Totul se datorează confluenței fără precedent a crizelor economice, financiare și a datoriilor, ca urmare a exploziei deficitelor și împrumuturilor.
Dacă statele lumii se vor prăbuși, țara noastră nu va face excepție. Statisticile oficiale arată că diaspora a fost, pentru noi, cel mai mare investitor străin din 2007 încoace. Românii care au plecat în exilul sărăciei au trimis peste 65 de miliarde de euro în țară din străinătate. Doar anul trecut au ajuns în România peste 5,6 miliarde de euro, bani ce ne-au ținut pe linia de plutire. Pe timp de pace, noi am stabilit un record negativ fără precedent. Lipsurile cumplite au împins trei milioane și jumătate de oameni să plece în străinătate, în căutarea unui trai mai bun, a unui sistem de sănătate, ori de educație decent. Înainte de războiul din Ucraina, ne aflăm (raportat la totalul populației) pe locul al doilea în lume, după Siria ca număr de emigranți. S-a prăbușit și rata natalității, cu atât mai mult cu cat din ne părăsesc mai ales oamenii tineri. Trist este că, și în ceea ce îi privește pe copiii lor, nu suntem deloc siguri că vor mai fi români, pentru că nu știm dacă vor alege să se întoarcă vreodată acasă.
Dacă lucrurile nu se vor îndrepta, țara noastră riscă să dispară încet dar sigur, iar asta nu în urma unei agresiuni externe, ci din cauza celor care s-au aflat la butoanele de comandă. Lipsa de viziune a clasei politice, de după Revoluție încoace, a adâncit crizele pe care le trăim, iar dezastrul care ne bate la ușă nu mai poate fi evitat iar poporul este cel care va plăti, ca de obicei, nota de plată a incompetenței. Sunt săptămâni decisive pentru țară: liderii coaliției au dezbătut azi, în spatele ușilor închise, cum vor împărți banii țării și cum vor croi bugetul pentru anul viitor. Ce s-a decis? Dezbatem totul în această seară. Sunt Ana Maria Păcuraru și vă invit să facem împreună România suverană!